Conceptia despre lume a populatiilor din Oceania nu face o delimitare clara intre lumea noastra si cea de dupa, sau intre lumea reala si lumea spirituala supranaturala. Stramosii jucau un rol important, ca spirite protectoare carora li se cereau mereu sfaturile si ajutorul si erau venerati in diferite ceremonii ca sa fie imbunati. Toti oamenii trebuiau sa confirme transmiterea puterii de la stramosii lor, caci mana- puterea spirituala- a fiecarui obiect sau persoana venea de la stramosi. Mana putea fi pastrata doar daca stramosii erau considerati membrii vii ai familiei. Nu se credea ca, dupa moarte, un om a parasit lumea, ci mai degraba ca a ajuns la un nivel superior al existentei. Chiar si azi, in unele regiuni, statutul social si ierarhia sunt determinate de liniile ancestrale.

Multe populatii melaneziene cunosc un cult al craniilor. Deoarece se crede ca puterea spirituala salasluieste in capul omului, craniile sunt venerate. Craniile stramosilor sunt spalate si pictate sau le sunt decorati ochii cu scoici, apoi sunt puse la loc de cinste in casa urmasilor. Traditia vanatorii de capete existenta la anumite populatii se bazeaza pe credinta in mana: cand un vanator de capete ucide un razboinic dusman, el primeste mana acestuia si o poate folosi in avantajul sau, daca onoreaza craniul.